12/30/2014
Cremă de Usturoi Copt
Cremă de Usturoi Copt
Azi postez prima oară ceva în viaţa mea, cu toate ca blogul ăsta zace de vreo doi ani, asa... de pomană. Dar cum de o săptămână bună stau închisă în casă din cauza unei bronşite (deci Augmentinul să trăiască) şi televizorul merge neîncetat pe paprika tv, şi cum sunt maaaare fană Adi Hădean, şi cum azi mă plictiseam de moarte plus că mama şi soţul ei vor veni după Revelion la noi în vizită... m-am gândit să încerc si eu Crema de usturoi a lui Chef Hădean. Asta pentru că soţul meu Adi (da, tot Adrian se numeşte) este înnebunit după usturoi. Cred că aşa aş reuşi să-l fac să guste o prăjitură, zicându-i că-i cu usturoi!
Reţeta nu e a mea, e a lui Adi Hădean pe care-l admir nu numai pentru faptul că n-a aruncat cu farfuriile proaste în concurenţii MasterChef, că e umil cu toate că face atâtea lucruri bune la Cluj pe lângă emisiunea care abia ce s-a încheiat. Numa' treaba cu Uleiul Unisol nu mi-a prea plăcut... dar deh.. români suntem şi vom folosi mereu Ulei de Floarea Soarelui în loc de ulei de măsline, că-i mai spornic. Nu neg faptul că şi eu am o sticlă în debara care aşteaptă să fie folosită la sosul Aioli (că tot suntem la capitolul usturoi) pe care-l fac tot pentru soţul meu care se teme de vampiri, se pare, la o minunăţie de aparat de bucătărie numit Thermomix.
Să ne întoarcem la reţetă, zic, pe care o găsiţi aici:
http://www.adihadean.ro/2014/06/crema-de-usturoi-copt/
Ce am făcut diferit a fost că în loc de Vitamix pe care Chef Hădean îl venerează, eu am folosit Thermomix, o altă ustensilă de fiţe într-o bucătărie cu fiţe.
Ce nu am mai făcut niciodată a fost să coc usturoi. Mereu mi s-a părut o pierdere de vreme şi un consum enorm de energie electrică în cazul meu. Asta pentru că 7 ani din viaţa mea de până acum un an, cănd am decis să răspund pozitiv unei cereri în căsătorie, am locuit într-un oraş insular în care apa şi energia electrică se folosesc cu parcimonie. Nu şi gazul metan care are preţuri prieteneşti, fiind vorba de o prietenie intre leaderi (Putin & Berlusconi).
Întorcându-mă la usturoiul meu, am descoperit un nou gust, dulceag şi echilibrat (cu toate că papilele mele gustative lasă de dorit în situaţia actuală). Asta după ce i-am contemplat frumuseţea, admirându-mi deoporivă skills-urile culinare (de fapt, am făcut ce zicea că trebuie făcut şi a ieşit la fix. NOROCUL ÎNCEPĂTORULUI se numeşte).
Deci, clar, de refăcut atât în situaţii de criză, de plictiseală (culinară) sau de răsfăţ!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu