Sfârşit de 2014

     Sfârsit de 2014! (partea I)

     Nu ştiu de unde să încep... a fost un an mişto, putea fi mai bun dar putea fi muuult mai rău. M-am întors în ţară de un an şi trei luni şi cea mai importantă chestie pe care am descoperit-o, a fost că am prieteni de nădejde. Un lucru pe care acolo nu l-am avut, poate din intuiţie, am ştiut că locul meu nu e acolo  şi n-am vrut să aprofundez relaţiile. Aşa că nu mă plâng şi închei acest an printr-o postare evident că despre mâncare!

     Ziua a început după ce mi-am luat antibioticul, când am propus meniul prânzului în onoarea plaiurilor makaronare pe care tocmai vă spuneam că le-am părăsit şi am trântit repede o pasta ai frutti di mare. Adi a avut geniala idee de a combina cele două tipuri de spaghetti pe care le aveam (al nero di seppia şi al peperoncino), de aici ieşind un nou titlu: Pasta bicolore ai frutti di mare!
Simplu ca bună ziua, în timp ce fierbeam pastele, făceam sosul (în buna tradiţie Ţimiraşă unde timpul se eficientizează la maxim, fără timpi morţi!) din un pic de ulei de măsline, doi căţei de usturoi pe care de data asta i-am tocat nu ştiu de ce, de obicei îi las întregi şi îi scot la sfârşit, o roşie şi un pachet de fructe de mare congelate beton. Le-am trântit pe toate în tigaia de burlăcie a actualului soţ şi am pus un capac din perioada mea de burlăcie, capac adus cu multe sacrificii printre cele aproape 500 de kg de chestii.
Am vrut să pun şi nişte vin alb însă aveam unul muuult prea dubios, dăruit de nu ştiu cine... aşa că am renunţat. Ajustat de sare, piper si un praf de peperoncino care dă viaţă şi unui mort, când pastele au fost gata conform instrucţiunilor de pe pachet (ştiu că nu e nevoie să vă spun că apa trebuie să fie multă, să clocotească şi doar când clocoteşte se pune sarea şi imediat pastele), le vâr în tigaia minune cu fructele de mare pentru o ultimă învârteală împreună. De-acolo direct în farfurii, un  strop de ulei de măsline extravirgin şi instantaneu în stomac.

Ăsta e rezultatul: