Pavlova de sărbătoare

Pavlova de sărbătoare

    Mi-era dor de o Pavlova de câteva luni, dar nu îmi place cum coace mirobolantul meu cuptor Whirlpool pe care l-am ales mai ceva ca pe un diamant şi după o încercare mioritică ratată, m-am lăsat de meserie... Eu, cea care trânteam bezele şi Pavlove săptămânal, m-am dat bătută în faţa unui nemernic de cuptor electric. Până ieri! Când am luat aer în piept și m-am îmbărbătat să fac o ultimă încercare scăzând niţel temperaturile şi se pare că ăsta a fost secretul. Whirlpool 1-1 Andreea! 

     Trebuie să spun că Nigella Lawson e "vinovata" care mi-a vârât microbul cofetărelilor. Însă cred că aveam și am ceva în gene, pentru că mama e o super cofetăreasă, şi nu numai! Adi spune că pe ce pune mâna, transformă în minune. Iar Adi nu e chiar un tip care mănâncă orice, asta ca să fiu draguţă.
De exemplu, Adi nu mănâncă porc. Anul trecut i-a făcut maică-mii o vizită în timp ce eu eram plecată la tatăl şi la fratele meu Francesco în vârstă de 9 ani, şi mama avea doar friptură de porc... pe care i-a dat-o. El a mâncat-o crezând ca e vită şi mi-a mai şi lăudat-o că era Atât de bună, de se topea în gură! Ne-am amuzat amândouă (eu cu mama) şi din când în când îi readucem aminte povestea.

     Dar să ne întoarceam la Pavlova a noastră.
Totul începe cu 4 albuşuri reci, care se bat spuma până încep să capete formă de omăt (că tot avem afară din belşug). De atunci încep şi adaug treptat câte 4 linguri de zahăr la un albuş, deci 16 linguri de zahăr în total. Mare grijă la timpul acordat incorporării, dacă o lălăim prea mult, riscăm să iasă un fel de zeamă din albuşuri în timpul coacerii. Dacă batem prea puţin, zahărul nu are timp să se dizolve în albuşuri şi rezultă o bezea granuloasă, inestetică şi crănțănoasă în gură. Din păcate e totul la ochi, deci trebuie şi puţin instinct, ca în toate, dealtfel...

     După ce am sfârşit cu mixerul, trecem la paletă şi înainte s-o folosim, adaugăm 2 linguriţe de amidon de porumb aka Gustin sau  Maizena, o linguriţă de oţet şi una de esenţă de vanilie sau de ce vreţi voi. (eu urăsc romul deci, no way să stric Pavlova cu aşa ceva). După care trecem la amalgamat şi bezeaua-i gata!

     Pregătim tava. Întâi şi întâi desenez cu ajutorul unui fund detaşabil de tavă (20 cm) rotundă, un cerc pe foaia de copt. Întorc foaia că nu vreau să mănânc chimicale şi o lipesc în 4 puncte (colţuri) cu ajutorul bezelei. Aşa nu se mai miscă şi pot să modelez cu uşurinţă Pavlova după ce răstorn conţinutul castronului pe tavă.

     Treaba va sta pentru o oră (dar mai trageţi cu ochiul la ea din când în când) la 150 de grade Celsius, după ce cuptorul a fost preîncălzit la 180 de grade Celsius. Ideea e ca Pavlova să se sperie când intră în cuptor şi să înceapă să se crape, ca mai apoi să se şi coacă. Şi datorită amidonului şi oţetului, nu va deveni tare ca o bezea, ci va avea o consistenţă de vis. Revenind la cuptor, eu cred că am lăsat-o la 135 de grade Celsius şi a funcţionat şi aşa. Asta-i viaţa... ne adaptăm mereu şi devenim mai buni prin studiu şi experimente, nu?

     N-o las să se răcească în cuptor, ci o scot imediat după terminarea timpului de coacere, iar inainte de servire bat niste friscă pe care o răstorn deasupra şi termin cu nişte fructe. Azi au fost cu rodii, de obicei e cu fragi sau fructe de pădure dar şi cu căpşuni sau lemon curd. Mi se pare o combinaţie reuşită mai ales cu fructe acrişoare, căci altfel devine o treabă moleşitoare de la bezea şi friscă.

     Sper să vă placă şi să vă încumetaţi s-o faceţi pentru că MERITĂ!

     See you!