Detox

     Am citit acum vreo două zile pe blogul lui Chef Hădean că echivalentul anunţării părinţilor că te-ai făcut vegetarian este: "Mamă, tată, o să mă însor cu un bărbat".
 Mă gândesc că varianta raw veganismului e mai gravă: "Mamă, tată, mă însor cu un bărbat şi o să avem şi un copil. Nu, nu înfiem, îl port eu în pântecele mele, ca Schwarzenegger în filmu' ăla".
     Spun astea pentru că, cu toate că blogul meu a avut (şi va mai avea din când în când) postări despre şi cu mâncare "normală", de ceva vreme cochetez cu ideea de veganism, crudism, frugivorism.

      Să le luăm pe rând.
Veganismul presupune eliminarea tuturor produselor de origine animală, vegetarienii fiind nişte pseudo-ceva, căci ei mănâncă derivatele animale (ouă, lapte, brânză, miere), peşte & moluşte, dar nu îngurgitează carne. Părerea mea sinceră e că e o prostie să te numeşti vegetarian doar pentru că nu vrei să pui gura pe carne, dar mă rog... aşa se simt ei curaţi. Să-i lăsăm să creadă asta. Dacă vrem să fim mai precişi, îi putem numi ovo-lacto-pescitarieni. Muuult prea complicat.
     Deci, veganii sunt cei care ar fi fost normal să fie numiţi vegetarieni, ei sunt cei care consumă DOAR vegetale gătite (atenţie)!
     Frugivorii fac parte din ramura raw veganismului şi sunt ăia de zic că trebuie să mâncăm doar ce putem culege, fără procesare termică. Deci nu măsline că-s amare abia culese din copac, nu cartofi că nu-s rădăcinoase, puţine alune şi nuci că-s cocoţate prin copaci de aia, ca să nu exagerăm cu ele şi evient, nu ulei că ăla e procesat într-un fel, nu contează că-i la rece. Ăştia arată a sectanţi dar să ştiţi că vara e chiar mişto să bagi în tine fructe şi salate cu de toate. Plus că pentru a ajunge la numărul zilnic de calorii, trebuie să te străduieşti, nu glumă! Asta dacă nu alegi fructe foarte dulci gen banane, curmale, mango şi altele. Există combinaţii de fructe cu legume ce trebuie respectate pentru a evita indigestia şi aşa mai departe. În concluzie, nu e simplu să fii frugivor dar vara parcă merită.
     Eu, odată cu transbordarea în partia mumă, am dat peste nişte ierni de care uitasem, cu multe minusuri şi zăpezi pe care mi le aducem aminte din copilărie. Aşa că am optat pentru varianta de raw till 4, adică seara mănânc cina caldă ca să nu înnebunesc de frig şi cred că e cea mai bună variantă pentru perioada rece.
     Şi după ce spui că tu eşti vegan, cunoscuţii se uită la tine ca la un freak şi încep întrebările de genu': "Tu crezi că poţi trăi doar cu legume şi fructe?!?!" sau " Proteinele de unde le iei?!?!" sau " Nu ştii că cea mai bună legumă e porcul?"
Iar mie îmi stă pe limbă să spun: "Dar tu de ce alegi să mănânci vomă de albină (miere), ciclu menstrual de găină (ouă), puroi fiert cu antibiotice (din lapte) sau carne de animal (tot cu antibiotice) crescut în cuşti atât de mici că nu pot să se mişte, care mănâncă porumb modificat genetic şi e omorât în nişte condiţii de zici că a fost ţinut la Guantanamo Bay." sau "Hai să-l mâncăm şi pe Biju, că vorba aia, tot carne e, nu?" Apropo de Biju, ieri a fost regele patului, vezi figura:

 
     Dar eu nu fac asta, cu toate că-mi vine de cele mai multe ori. Zâmbesc superior şi schimb subiectul, că-i mai sănătos pentru toţi. Mai ales că nu vreau să conving pe nimeni. Să mănânce porcăriile lor în continuare şi să fie "sănătoşi ".
     Începusem de la treaba cu părinţii. Din fericire ai mei au înteles şi s-au adaptat. Mai mult tata decât mama. Dar şi ea face progrese, având în vedere că are un soţ care se îndreaptă pentru a doua oară către veganism. Mama e carnivoră, îi place carnea (zice că datorită grupei sanguine, însă şi eu am tot 0 şi nu tânjesc niciodată după carne), dar acum se ţine destul de tare pe poziţie cu vegetalele în toate formele.
Tata m-a impresionat astă vară când într-o dimineaţă la cafea m-a întrebat: "Auzi, Andreea... dar ce ne facem cu vitamina B12? De unde o luăm atunci când s-or termina resursele din organism, adică în vreo doi ani?... Am văzut că dacă nu speli foarte bine legumele, mai rămân urme de pământ şi implicit de B12." Între timp s-a documentat că mulţi carnivori au carenţă de B12 şi că această carenţă nu are legătură cu mâncarea pe care-o mănânci, ci mai degrabă ţine de genetică.
     Şi uite că azi simt nevoia să trec la un detox, aşa, ca după sărbători. De azi nu alcoale, nu dulciuri (doar fructe) şi pentru câteva zile nu mâncare gătită. Deci mă numesc Andreea Frugivora.
Mi-am început dimineaţa cu un suc de ananas facut la storcătorul meu prin presare la rece. Cel prin centrifugare te face să pierzi nutrienti, căci motorul lui se încălzeşte, spre deosebire de cel al lui Omega care păstrează totul acolo şi scoate tot ce se poate scoate din fructe şi legume.
La prânz parcă voiam să mănânc nişte paste şi am ales varianta de spaghetti din castraveţi şi morcovi pe care i-am făcut cu ajutorul jucăriei numită Spiromat. E un fel de ascuţitoare care vine cu trei feluri de lame: una pentru tagliatelle, una de spaghetti şi una care face fâşii late în funcţie de diametrul legumei sau fructului folosit. Mai jos o puteţi vedea.

     După feliere, am trecut la cubuleţit (ştiu că nu există cuvântul in dex) un ardei roşu şi unul galben şi am stropit totul cu o lingură de sos de soya (light). 

     Sos marinara

     De obicei fac un sos marinara din două roşii uscate pe care le hidratez în apă călduţă, o roşie proaspătă, un căţel de usturoi, un dovlecel care leagă toată compoziţia, nişte verdeţuri gen pătrunjel şi un pum de muguri de pin. Le bag în blender şi that's it! Fără sare, că roşiile uscate au destulă. Mehlemul îl trântesc peste pseudo-paste şi masa-i gata!
     Nu vă zic să încercaţi, nu vă zic că merită, doar vă anunţ că se poate şi nu se moare fără carne!
     See you!