Burgeri de spanac & quinoa

     Știu, știu, am greșit și mă predau... N-am mai scris de o căruță de ani și n-am scuze. Mi-a fost lene...  Sper să-mi fie apreciată sinceritatea și să trecem peste incident. Totuși m-am întors și eu zic să fim bucuroși pentru acest lucru!

     În ultima perioadă n-am mai bucătărit nimic deosebit, așa că nu-mi venea să postez salata de gulii. 

În seara asta am făcut totuși ceva inedit. Am pus de niște burgeri vegani sută la sută, adică fără ou & brânză, și mi-s tare mândră! (a ieșit Banatu' din mine) 

Am găsit rețeta pe net, una dintre zecile de rețete de burgeri vegetali. Ideea a prins contur odată cu  like-ul consortului la o postare de-a soacrei din Makaronia, adică soția tatălui meu. Postarea era o rețetă de chiftele de spanac. Evident că mi-a rămas întipărită pe scoarța cerebrală doleanța de verdețuri sănătoase a masculului Alpha, și uite-mă prinsă în vâltoarea evenimentelor. 

După o zi liberă, am ajuns acasă cu toate cele trebuincioase, pe care le-am pescuit de la Mega Image Eva. Când îmi aduc aminte că de acolo am primit cadou pe la 20 de ani o ie...iar acum se vând de-ale gurii, parcă mă trec fiori. Dar să trecem peste amănunte neimportante!

Ingrediente:

două căni de spanac proaspăt 

două căni de quinoa gătită

o cană mazăre decongelată sau proaspătă

două linguri fulgi de ovăz

doi căței de usturoi

jumătate de linguriță de cumin

jumătate de linguriță de turmeric

jumătate de linguriță de coriandru măcinat

sare după gust (nu și al meu... eu gătesc cam nesărat. Traume de tinerețe, o să vă povestesc mai încoloșa)

Și gata!

Preparare:

Începem cu quinoa cea bogată în proteine pe care o măsurăm în cănile englezești ori americane (cups)

O cană de quinoa crudă e echivalentă cu aproape trei căni de quinoa gătită. Eu, ca să nu-mi bat capul cu socoteli inutile -mereu am avut 5 sau 6 la mate, am gătit quinoa în plus. O să-i rămână lui Buciu pentru altă dată.

Care va să zică, după ce am clătit-o temeinic (pe quinoa), am pus-o într-o crăticioară cu două căni și jumătate de apă și un praf de sare. Am dat focul mare până când a început să facă bulbuci, și de aici procedura e ca la orez. De fapt e de la început, doar că la orez proporția e de unu la doi, adică o parte de orez cu două de apă. Deci, după ce bolborosește, punem capacul și dăm focul la minim pentru 18 minute. 

Meanwhile, spălăm spanacul și îl punem în blender împreună cu mazărea decongelată. Acționăm aparatul și treaba e gata în câteva secunde. 

Răsturnăm compoziția într-un castron încăpător și adăugăm fulgii de ovăz, cei doi căței de usturoi pisați în prealabil și restul condimentelor. 

După ce s-a răcit un pic quinoa, o adâugăm și amestecăm toate ingredientele până se omogenizează.

Formăm burgeri sau chiftele si le punem în cuptorul încins la 180 de grade Celsius pentru 20 de minute. Evident, foaia de copt e nelipsită, ca de altfel preîncălzirea cuptorului.

Cam asta-i povestea, și după spusele consortului, merită reîncercată cu un pic mai multă sare.. că aia cam lipsea.

     Vă dezvălui că am o fobie cu sarea. Nu din cauză că în sare se găsește o oarecare concentrație de sticlă și piatră pe care o ingerăm voluntar, ci pentru că acum vreo șase ani am greșit un piure de cartofi. Cică era atât de bun însă îngrozitor de sărat. 

Ce s-a întâmplat de fapt. Am pus cartofii la fiert și m-am îndepărtat de locul faptei până la tata care locuia la etajul inferior. Când m-am întors, Adi era tot la calculator, unde îl lăsasem și nu îl anunțasem că trebuie să aibă grijă de oală, iar cartofii erau fierți dar fără pic de apa. Evident, toată sarea era într-înșii.

Degeaba am pus lapte și unt, că tot de nemâncat a fost...

În concluzie, mai bine adaug sare la sfârșit decât să arunc totul la gunoi. Asta pentru că nu-mi place să gust mâncarea. Știu, e o greșeală but I'm still a cellist, nu m-am făcut bucătăreasă.

Și-am încălecat pe-o șa,

Și v-am spus povestea așa!