Brownie specială

   Duminica la Mary (mama) nu se poate fără prăjitură. Asta e regula. Și cum ne-am autoinvitat ca nesimțiții la ai mei, de data asta, parcă nu mergea să ne prezentăm la fața locului doar cu o sticlă de vin și un prieten din copilărie (încă un musafir) pe care nu l-am văzut de anul trecut și pe care îl găzduiesc o noapte - două. 

După isprava cu yoga, care mi-a folosit ca gimnastică medicală după trei ore fără un sfert de Norma, m-a cuprins o moleșeală pozitivă, o lene relaxanto-zânistică de numa' la făcut prajituri nu-mi statea gândul. Dar trebuia să trec de faza asta pentru că îmi dădusem cuvântul de șoim al patriei (căci pionier n-am apucat să fiu, spre disperarea mea din '89, când eram abia în clasa I-a). 

Cu câteva zile în urmă îmi atrăsese atenția o brownie cu Irish Cream și mi-am spus că trebuie să fie bună. Mama e fan Baileys, deci pica la țanc totul! Însă nu dețin Baileys în casă, ci doar Sheridan's, care nu e preferatul maică-mii, cică are gust de lapte de capră... whatever... după vorba italiană "questo passa il convento", adică altul nu avem și cu ăsta defilăm! 

Zis și făcut, ajungem acasă "la capătul pământului" făcând un detur pe la hypermarket, și după ce pregătesc ingredientele, îmi dau seama că am uitat să cumpărăm ouă cu desăvârșire. Asta după ce am decis eu că cele din hypermarket sunt de cacao și uite-așa baba Roza își cam face apariția.

"What I do... What I do...!!!" strigam disperată în creieru-mi, până s-a aprins becușorul: semințele de chia, Evrika! O lingură de semințe de chia râșnite + 3 linguri de apă = 1 ou 

Și uite-așa l-am scutit pe Adi de a ieși din nou din casă până la magazinul de retarzi, adică ăla de la colțul oricărui bloc românesc, unde de cele mai multe ori, nu primești bon fiscal.

     Dacă se cheamă brownie, înseamnă că e cu măsurători americănești. Și chiar dacă e draguț și simplu să măsori făina și zahărul cu cana, ia de măsoară untul cu ea... sau ciocolata...  Noroc cu google care ne salvează pe noi, ignoranții. Așa am aflat în doi timpi și trei mișcări că două cani (cups) de ciocolată sunt egale cu 350g, iar o cană de unt e egală cu 226g de unt. After that, am purces la treabă după cum urmează:

Ingrediente:

2 1/2 căni de făină

1 1/2 de zahăr brun (muscovado, ăla de are și melasă în el)

1/2 Irish Cream

2 căni de ciocolată (cică semisweet, eu am pus 60%cacao)

2 ouă sau 2 linguri semințe râșnite de chia combinate cu 6 linguri de apă. (Lăsați compoziția 'fo 5 minute în pace să se transforme în mehlem cleios ca albușul de ou)

1 linguriță de sare

1/2 linguriță de praf de copt

Instructions:

Încălziți cuptiorul la 180 de grade Celsius.

Cerneți făina împreună cu sarea și praful de copt.

Topiți untul cu ciocolata ori direct pe foc într-o cratiță, ori la microunde într-un castron.

Într-un bol încăpător, amestecați zahărul cu lichiorul și "ouăle". Adăugați ciocolata topită și încorporați-o, ca la sfârșit să presărați în ploaie, treptat, partea uscată a prajiturii, adică făina & Co. 

Turnați compoziția în tavă, și la cuptor cu ea timp de 40 de minute. Dacă o țineți 35 iese mai cleioasă (yuum!!) dar nu e pe gustul tuturor. Nici așa, sfărâmicioasă, nu e... Dar nu-i rea deloc both ways.

Înainte să se răcească de tot, am turnat trei linguri de lichior pe deasupra și asta a fost tot.

     

     Și dacă lintea mea din postarea precedentă nu a fost pe placul tuturor, Eggless Brownie asta, a fost un succes garantat. Vorba aia, niciodată nu e prea multă ciocolată. Așa spun și yoginii!