Dal Makhani sau Linte neagră cu roşii

   

 Pare un făcut... scriu mereu despre linte... Poate că ar trebui să numesc blogul nu culinar ci Blog cu şi despre linte.
Drept urmare, azi e acea zi în care lintea e Casta Diva. (ca să păstrez tematica săptămânii) Diseară o cânte pe cea a lui Enzo Vincenzo  (Bellini).

     Cum vă spuneam acum vreo două săptămâni, am luat linte neagră şi ieri, după ce mi-am făcut temele şi am optat pentru reţeta de Dal Makhani, mi-am adus aminte s-o pun la înmuiat peste noapte. Cât de tare urăsc chestia asta... Cred că în subconştient, mă deranjează că prin acţiunea asta, lintea mă condiţionează s-o gătesc, în condiţiile în care parcă n-aş mai dori-o după înmuiere. De aia iubesc lintea roşie, nu trebuie înmuiată şi se fierbe repede pentru că e decorticată.
Asta pe care o aveam eu de la Ki-Life era combinată: Urad dal (linte neagră) întreagă şi decorticată. Aşa că m-am gândit că va fierbe ca naiba, dar oricum, nu moare nimeni de foame momentan (Biju a primit conservă şi doarme între perne), Buciu are examene şi ore...deci nu-i bai dacă o arunc...
Am lăsat-o o oră la fiert pe foc domol, timp în care m-am apucat de baza mâncării.

Ingrediente:
2 cepe medii
4 căţei de usturoi
1 Daumen de ghimbir
1 lingură de Dal Makhani masala
2 boabe de cardamon
1/4 linguriţă scorţişoară
ce urmează am pus cam 3/4 de linguriţă din fiecare:
coriandru măcinat, fulgi de ardei iute, piper negru măcinat, cumin măcinat, foi de dafin măcinate (aşa aveam), paprika dulce şi cam atât.
sare nu prea multă, căci oricum... la atâtea picanterii nici nu e nevoie.
roşii tăiate cubuleţe (eu am pus cherry şi vreo 6)
pastă de tomate (la ochi)

     Începem cu ceapa ameţită într-o tigaie cu puţin ulei de măsline extravirgin, până se înmoaie. Dacă mai aveam ulei de cocos, puneam de ăla.
După, adăugăm căţeii de usturoi mărunţiţi în prealabil, împreună cu ghimbirul răzuit. Lăsăm vreo două minute, şi presărăm prafurile magice în tigaie.
     Ei... în momentul în care îmcep să se împrietenească prafurile cu tigaia, bucătăria se teleportează în India. N-am fost acolo, dar poate odată şi odată o să-mi fac curaj să merg...  Asta pentru că sunt destul de igenistă şi ipohondră.
Ultimele ingrediente din tigaie vor fi roşiile bucăţele şi pasta de tomate. Le lăsăm o idee pe foc, după care stingem şandramaua, aşteptând să se fiarbă lintea.

     Odată fiartă şi scursă, punem la loc în cratiţă lintea, adaugăm pasta făcută mai devreme şi completăm cu niste apă from a recently boiled kettle, după spusele Nigellei Lawson. Desfacem pasta şi mai adaugă o conservă de năut scurs şi clătit. Încă 5-10 minute pe foc mic, şi preparatul e gata.
Se serveşte cu orez sau chapati. Eu i-am pus nişte orez, deci e Dal Makhani Boochoo Style adică orez mereu!
A ieşit picantă. Nu ca în India cu siguranţă, dar nici ca la noi... o cale de mijloc.

Şi cu un bol de linte neagră vă salut, mă pregătesc de Norma şi mâine merg la Yoga!